02
aug

articole: Dumitru Stăniloae - "Cuvântul și mistica iubirii"  

Posted by Vestitor in , Editeaza



Mântuirea în Isus Hristos, care formează inima creştinismului, fiind o taină eu înţeles atât de adânc şi de bogat, nu e de mirare că s'a putut preta la interpretări diferite, făcând să se nască, potrivit cu aceste interpretări, mai multe ramuri spirituale în cuprinsul creştinismului.

Cea mai unilaterală dintre aceste interpretări este aceea care formează temeiul de existență şi determinanta de frunte a protestantismului. Ea constă în explicarea întregului fapt creştin prin noţiunea de „cuvânt" (Das Wort). Tot creştinismul constă în comunicare şi primire de „cuvânt" dumnezeesc. cu Isus Hristos însuşi, nu avem decât „cuvântul" dumnezeesc în sensul de vorbire ce se adresează oamenilor.

Concepţia aceasta e susţinută, reliefată şi argumentată astăzi cu multă pasiune de aşa zisa teologie dialectică. Mai stăruitor e preocupat de această legitimare a „cuvântului" ca mijloc exclusiv de comunicare revelațională dela Dumnezeu la om, Emil Brunner în scrieri ca : „Der Mittler" şi „Die Mystik und das Wort".
Ce este cuvântul ? El nu este, chiar în gândirea protestantă, ideie detaşată, de sine stătătoare, sau gând propriu pe care mi-l rostesc lăuntric sau vocal mie însumi. Ci este totdeauna cuvântul unei alte persoane adresat mie. In cuvânt se descopere prezenta şi voinţa unei persoane care vrea ceva dela mine, care are ceva cu mine. „Cuvântul nu e mai puţin, ci mai mult ca ideia, căci ideia însemnează spirit singuratic, cuvântul însă este comunitate de spirit. Ceeace numesc Grecii logos, este cuvânt din mine; ceeace numeşte Biblia cuvânt este cuvânt către mine". (E. Brunner, Die Mystik und das Wort, Tubingen 1928, pag. 397-8).

Cuvântul este o relaţie a unei persoane vii către mine. Trei elemente sunt date prin cuvânt: persoana care mă agrăeşte, eu care sunt agrăit şi cuvântul prin care sunt agrăit. Din faptul că auzind cuvântul trebue să aud voinţa persoanei care-l rosteşte, urmează că atât voinţa care-mi vorbeşte cât şi ascultarea mea trebue să se întâlnească în momentul în care răsună cuvântul; în acelaş moment atenţia celui ce grăeşte trebue să fie aţintită asupra celui agrăit şi a celui agrăit spre cel ce-l agrăieşte. Comunicarea prin cuvânt presupune nu numai contemporaneitate între persoanele comunicante, ci şi simultaneitate de reciprocă atenţiune şi de privire din față.
Protestantismul relevă cuvântul ca singurul mijloc de comunicare între Dumnezeu şi om opunându-l oricărei mistici, oricărei alte punți pe care s’ar putea apropia Dumnezeu de om. Cuvântul e unicul factor „mijlocitor" între Dumnezeu şi om.

Sursa: Revista Gândirea, noiembrie 1938

Continuare...
02
aug

cărți: Nae Ionescu - "Drumurile destinului romanesc"  

Posted by Vestitor in , , , Editeaza


Selectia textelor si prefata de Miruna Lepus

Antologia Drumurile destinului romanesc cuprinde peste 40 de articole semnate de Nae Ionescu, publicate in marea lor majoritate in ziarul Cuvantul.
Nae Ionescu a fost omul epocii lui, cu parti bune si cu parti rele – profesor, filosof, directorul unui ziar influent, apropiat al regelui, apoi sustinator al Miscarii Legionare, ortodox practicant, personaj monden. Pentru o cat mai corecta intelegere a articolelor semnate de el, acestea trebuie citite in context istoric si interpretate prin grila contemporanilor sai, nu prin cea actuala, supusa nevoii de corectitudine ca inteligenta sociala... In acest mod, opiniile sale nu vor mai fi etichetate dintru inceput ca fiind extremiste, antisemite, antidemocratice. Miza nu trebuie sa fie condamnarea postuma a lui Nae Ionescu, ci intelegerea unei epoci, explicarea inclinatiei catre dreapta a tinerilor intelectuali interbelici, evitarea greselilor facute de ei si continuarea actiunilor creatoare incepute de acestia.

"Planul inclinat al politicii se dovedeste a fi din ce in ce mai primejdios pentru oamenii vietii noastre publice. Ganditi‑va, numai, la cati alunecara pe el in ultimele zile! E adevarat ca si imprejurarile au fost tari. Dar, oricum, eu o marturisesc, tot ar fi fost de asteptat parca mai mult echilibru; si mai multa stapanire de sine. E o veche convingere a mea ca oamenii politici gandesc surprinzator de putin. Convingerea asta s‑a verificat inca odata acum. Caci toata labartatura demagogica expusa la tribuna Camerei nu e de fapt, decat lipsa de intelegere a unor situatii, relativ simple totusi: oamenii nostri doresc cu orice pret sa faca „cariera”, si cred ca drumul cel mai scurt e cel indicat de aplauzele „maselor”. Iata unde ei se inseala; si inca fundamental."
Nae Ionescu, Cuvantul, 23 februarie 1933

Sursa: Editura Vremea

Continuare...