evenimente: Ioan Alexandru - Despre poezia creştină

Acest articol reprezintă transpunerea unei prelegeri ţinutã la Brãila de către poetul creştin Ioan Alexandru, sâmbãtã 23 noiembrie 1991, cu ocazia primului festival national de poezie crestinã “La început era Cuvântul”.

Sunt onorat că am fost invitat la acest prim festival de poezie creştinã şi vreau să încerc, în cele ce urmează, să definesc ceea ce este poezia creştină.

Am fãcut acest lucru, cu câtva timp în urmã, la o universitate germanã, unde au fost invitaţi poeţi români, precum şi toţi poeţii importanţi din Germania.

Vã rog, aşadar, sã-mi îngãduiţi sã fac puţinã teorie. Dacã acest cuvânt este abstract, vreau sã precizez cã, la origine, înseamnã “a-L vedea pe Dumnezeu”.

Un om care l-a vãzut pe Dumnezeu era un om teoretic. Deci a face teorie asupra acestui lucru, înseamnã a ne apropia de Cuvântul Lui Dumnezeu. Vedeţi dumneavoastrã, Isus Christos, Domnul, S-a pãstrat în istorie în douã feluri. S-a pãstrat ca figurã istoricã, pe care toţi o simţim şi ne întâlnim, la un moment dat cu ea, şi S-a pãstrat prin Cuvântul Sãu.

Evanghelistul Ioan, care, la începutul Evangheliei sale spune: “La început era Cuvântul…” ne precizeazã tocmai acest fapt, cã Isus Christos poate fi cunoscut în douã moduri. În douã feluri ne putem întâlni cu Domnul nostru, cu Isus Christos Cel istoric, care a trãit în Nazaret acum 2000 de ani, nãscut din fecioara Maria, rãstignit sub Pontiu Pilat şi înviat din morţi. Asta-i persoana Lui istoricã.

La puţin timp dupã înviere a fost alcãtuit canonul Noului Testament, deci acum ne putem întâlni cu Isus Christos prin Cuvântul Sãu. Întâlnirea cu Isus Christos cel istoric este apanajul unor oameni deosebiţi, care n-au fost niciodatã prea mulţi într-o generaţie.

Paul Claudel, cel mai mare poet al Franţei a avut aceastã întâlnire la 18 ani, dar n-a mãrturisit-o decât înainte de moarte, ca sã nu-i sminteascã pe oameni şi sã nu plece aceastã mãrturisire de la el.

Sunt absolut sigur cã şi între dumneavoastrã sunt asemenea oameni, care L-au întâlnit pe Isus într-un mod tainic. Ştiu cu certitudine cã toţi care suntem aici ne putem întâlni cu Isus prin Cuvântul Sãu.

Experienţa cea mai teribilã o constituie Emausul dupã înviere. Doi oameni dezamãgiţi, îndreptându-se cãtre satul lor, de care s-a alipit o fãpturã pe care ei n-au recunoscut-o. Şi a început sã vorbeascã cu ei, întrebându-i de ce sunt tristi. Era tristeţea întregii omeniri fãrã de Christos. Şi El a început sã le vorbeascã despre prooroci, tãlmãcindu-le Scripturile. Atunci ei L-au recunoscut.

Christos poate fi recunoscut prin Cuvânt! Acesta-i cel mai mare mister al existenţei noastre - ne putem întâlni cu Christos prin Cuvânt.

Spuneam recent, la o conferinţã din Grecia a tuturor teologilor din Est cã singura noastrã salvare este aprofundarea Cuvântului lui Dumnezeu. N-avem altã salvare decât în a face studii profunde asupra Vechiului şi Noului Testament, pentru a ne întâlni cu El. Omenirea se îndreaptã, cu certitudine, cãtre Isus Christos pentru cã El este centrul omenirii. Îmi încep anual cursurile de la Universitate cu aceste cuvinte: “şi viaţa veşnicã este aceasta: sã Te cunoascã pe Tine, Singurul Dumnezeu adevãrat şi pe Isus Christos pe care L-ai trimis Tu”.(Ev. dupã Ioan 17:3)

Sunteţi datori fiecare sã vã duceti copiii la Bisericã, la şcoli şi universitãţi creştine, pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu. Evreii de la vârsta de 3 ani îşi duc copiii la rugãciune şi-i învaţã Tora şi de aceea fac lucruri mai mari decât alte popoare.

Biblia este cea mai mare Carte de poezie a lumii. Tot Noul Testament este format din imnuri şi poezie. Isus Christos a vorbit poezie. Poeţii din secolul trecut au practicat o poezie fãrã de obiect. De 2000 de ani, pot sã spun cu certitudine, cã obiectul poeziei a fost învierea lui Christos. Singurii poeţi care au rãmas sunt poeţii creştini, pentru cã au obiect! Poezia modernã nu mai are obiect. Nemaivestind învierea lui Christos, ce sã mai vesteşti, ce sã mai spui?

Marele poet francez Pierre Emmanuel a spus cã “cel mai mare scandal al omenirii nu este moartea, ci învierea lui Isus Christos”. O poezie care ignorã învierea lui Isus, nu are nici o valoare. Noi vrem ca poporul român sã se întoarcã la poezie, pentru cã a pãrãsit-o. Asta înseamnã o întoarcere la Cartea Cãrţilor.

Un mare poet creştin spunea urmãtoarele:” Ca un poet sã scrie un poem valabil, trebuie sã fi bãut apã din trei izvoare: lumea ebraicã a Vechiului Testament, lumea greacã a Noului Testament şi lumea latinã, pentru cã limba latinã a fost pentru Occident, timp de veacuri, limba sacrã în care s-au exprimat cele mai mari gânduri. Aceste trei izvoare trebuie cunoscute îndeaproape de cãtre un poet care vrea sã facã ceva şi sã spunã ceva oamenilor. Nu poţi sã pui în locul lui Dumnezeu, al Sfintei Treimi, nişte fleacuri personale.

Mi-aduc aminte de Paul Claudel când s-a ridicat împotriva suprarealismului şi a fost atacat teribil de suprarealişti, spunându-i-se : “Sã vedem cum vom discuta peste 40 de ani”.

Acum, dupã 40 de ani, pe suprarealişti nu-i mai citeşte nimeni, dar Paul Claudel este cel mai citit poet al Franţei. Aşa se va întâmpla şi la noi. Toate sentimentele sunt ‘tabula rasa’. Toatã poezia din ultima sutã de ani, care n-are sentimente creştine, nu va mai fi cititã de nimeni! Am citit o mulţime de cãrţi, dar cea mai pasionantã este Scriptura.

Poeţii nu sunt altceva decât nişte focuri aprinse de nişte oameni în care arde setea de Dumnezeu. Mi-aduc aminte de acea noapte extraordinarã, când am scris prima poezie. Fusesem sã vãd o picturã extraordinarã, anume ” Învierea lui Isus Christos” de Grunewald. Am stat douã zile sã mã uit la ea. Locuiam în Pãdurea Neagrã, în orasul lui Heidegger, unde aveam o chilioarã. Am adormit şi toatã noaptea a stat asupra sufletului meu nemernic şi pãcãtos, o luminã colosalã. O luminã nemaipomenitã… Sãltam de fericire. Sunt absolut sigur cã era lumina Învierii. Am scris în acea noapte, aproape pe cearceaf, poemul “Luminã linã”, pe care l-am trimis în ţarã, la Luceafãrul, unde a apãrut pe prima paginã (…)

Poeţii sunt aceastã mãrturie a învierii lui Isus Christos în istorie şi a prezenţei Duhului Sfânt în viaţa noastrã. Dacã vreţi sã faceţi un poem bun, eu vã dau urmãtoarea reţetã: este nevoie sã ţineti seama de 4 lucruri care pleacã, toate, de la Isaia 61.

Când cercetezi viaţa cuiva şi vrei sã scrii despre el, trebuie sã vezi dacã a fost gata de jertfã. Tot secretul vieţii este de a-l gãsi pe om în stare de jertfã. N-aveţi nici o valoare dacã nu sunteţi oameni pregãtiţi pentru jertfã. Dacã aceste lucruri nu se înteleg, nu veti putea face niciodatã o operã creştinã. A doua condiţie este sã nu cârteşti. Toti suntem tentaţi sã fugim de pe cruce. Lucrarea noastrã este ca, obligatoriu fãrã de cârtire, sã ne luăm crucea. Al treilea lucru necesar pentru ca o lucrare sã reuşeascã, este ca sã fie fãcutã fãrã de violenţã, iar cea de a patra condiţie este sã fie pe placul lui Dumnezeu.

În Isus Christos avem un exemplu desãvârsit. De bunã voie, fãrã de cârtire si fãrã de violenţã a fãcut o lucrare pe placul lui Dumnezeu.

În puterea Bibliei, vestitã de poeţi, stã Cuvântul capabil de a schimba viaţa oamenilor. Ce poate fi mai minunat decât a schimba viaţa unui om? Sã stiţi cã un poet extraordinar poate schimba viaţa unui om, un om care este în stare sã se spânzure, care nu mai are nici o nãdejde. Este vorba de schimbarea vietii şi a direcţiei oamenilor.

Avem o misiune colosalã în istorie. Trãiascã poezia româneascã care se naşte în acest oraş al martirilor, capabilã de a schimba viaţa şi direcţia oamenilor dinspre moarte înspre viaţã!

Aşa sã ne ajute Dumnezeu!

Sursa: http://www.mersulvremurilor.ro