Horia Stamatu s-a nascut la 9 septembrie 1912 in Valenii de Munte, judetul Prahova. Urmeaza cursurile primare in oraselul natal, apoi Liceul Militar si Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii din Bucuresti.
Debuteaza la revista "Floarea de Foc" condusa de Sandu Tudor. Este prof. suplinitor la Liceul "Cantemir Voda" din Bucuresti (1936-1937), iar in urmatorii doi ani redactor la "Enciclopedia Romaniei".
Paraseste tara, in 1941, ajungand in Germania in lagarul de la Buchenwald (1942-1944). In 1945 se stabileste la Freiburg unde urmeaza studii de filosofie avand profesor pe Max Muller, discipolul lui Heidegger. Ocupa functia de lector de limba romana la catedra lui Hugo Friedrich (1946-1948). Pentru doi ani locuieste la Paris. Aici conduce sectia literara a Institutului Roman de Cercetari de pe langa Sorbona, fiind si unul din fondatorii lui, alaturi de Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugene Ionesco. Intre 1951 si 1961 traieste in Spania, unde co-fondeaza revistele "Libertatea Romaneasca" si "Fapta". Se stabileste pentru restul vietii la Freiburg. Aici este redactor la "Forschungstelle fur Weltzivilisation" (1962-1966) si colaborator la publicatiile romanesti ale exilului.
Este detinatorul Premiului Fundatiei Regale pentru Literatura si Arta iar in exil al Premiului Academiei Romano-Americane de Arte si Stiinte (ARA).
Se sfarseste din viata, sambata, 8 iulie 1987, ora 2 dimineata in modestul sau apartament de la etajul patru din Freiburg. La slujba de inmormantare - o zi luminoasa, joi 13 iulie - oficiata de Parintele Dimitrie Popa, ajutat de corul din Freiburg, alaturi de sotia sa Marianne si fiiica sa Marion au participat un grup numeros de prieteni si apropiati.
Opera: "Memnon", Bucuresti (1934) / "Recitativ", Madrid (1963) / "Punta Europa", Madrid (1969) / "Kairos", Madrid (1974) / "Imperiul", Bucuresti (1996 / "Ego Zenovius", Bucuresti (2001).
reduceri
Acum 2 ani
